IAS 1 "Prezentarea situațiilor financiare": informații care trebuie prezentate fie în situația veniturilor și a cheltuielilor, fie în note

Informații care trebuie prezentate fie în situația veniturilor și a cheltuielilor, fie în note

86. Atunci când elementele de venituri și cheltuieli sunt semnificative, natura și valoarea lor trebuie prezentate separat.

87. Circumstanțele care ar da naștere la prezentarea separată a elementelor de venituri și cheltuieli includ:

(a) reduceri ale valorii contabile a stocurilor până la valoarea netă realizabilă sau reduceri ale valorii contabile a imobilizărilor corporale până la valoarea recuperabilă și, de asemenea, reluări ale unor astfel de reduceri;

(b) restructurări ale activităților unei entități și reluări ale oricăror provizioane pentru costurile restructurării;

(c) cedări ale unor elemente de imobilizări corporale;

(d) cedări ale unor investiții;

(e) activități întrerupte;

(f) soluționarea litigiilor; și

(g) alte reluări de provizioane.

 88. O entitate trebuie să prezinte o analiză a cheltuielilor utilizând o clasificare bazată fie pe natura cheltuielilor, fie pe destinația lor în cadrul entității, oricare dintre acestea furnizează informații mai fiabile și mai relevante.

89. Entitățile sunt încurajate să prezinte analiza de la punctul 88 în situația veniturilor și a cheltuielilor.

90. Cheltuielile sunt subclasificate pentru a evidenția componente ale performanței financiare care se deosebesc în ceea ce privește frecvența, potențialul de câștig sau pierdere și previzibilitatea. Această analiză este furnizată în una dintre cele două forme posibile.

91. Prima formă de analiză este metoda clasificării după natura cheltuielilor. Cheltuielile sunt agregate în situația veniturilor și a cheltuielilor conform naturii lor (de exemplu, amortizarea, cumpărările de materii prime, cheltuielile cu transportul, beneficiile angajaților și cheltuielile de publicitate) și nu sunt realocate pe diferitele destinații din cadrul entității. Această metodă poate fi simplu de aplicat, deoarece nu este necesară nicio alocare a cheltuielilor după clasificările funcționale. Se oferă următorul exemplu de clasificare utilizând metoda naturii cheltuielilor:

Venituri | | X |

Alte venituri | | X |

Variația stocurilor de produse finite și produse în curs de execuție | X | |

Materii prime și consumabile utilizate | X | |

Cheltuieli cu beneficiile angajaților | X | |

Cheltuieli cu amortizarea | X | |

Alte cheltuieli | X | |

Total cheltuieli | | (X) |

Profit | | X |

92. Cea de-a doua metodă de analiză este metoda clasificării după destinația cheltuielilor sau metoda "costului vânzărilor", și clasifică cheltuielile după destinația lor ca parte din costul vânzărilor sau, de exemplu, din costurile activităților de distribuție sau administrative. O entitate prezintă cel puțin costurile vânzărilor sale separat de celelalte cheltuieli conform acestei metode. Această metodă poate oferi deseori informații mai relevante pentru utilizatori decât clasificarea cheltuielilor după natură, dar alocarea costurilor după destinații poate necesita alocări arbitrare și poate implica, în mod considerabil, utilizarea raționamentului profesional. Se oferă următorul exemplu de clasificare utilizând metoda destinației cheltuielilor:

Venituri | X |

Costul vânzărilor | (X) |

Profitul brut | X |

Alte venituri | X |

Costuri de distribuție | (X) |

Cheltuieli administrative | (X) |

Alte cheltuieli | (X) |

Profit | X |

93. Entitățile care clasifică cheltuielile după destinație trebuie să prezinte informații suplimentare despre natura cheltuielilor, inclusiv cheltuielile cu amortizarea, precum și cheltuielile cu beneficiile angajaților.

94. Optarea pentru metoda destinației cheltuielilor sau pentru metoda naturii cheltuielilor depinde atât de factori istorici, cât și de cei aferenți sectorului economic, respectiv de natura entității. Ambele metode indică acele costuri care s-ar putea să varieze, direct sau indirect, în funcție de nivelul vânzărilor sau producției entității. Deoarece fiecare metodă de prezentare are avantaje pentru diferite tipuri de entități, prezentul standard impune conducerii alegerea prezentării celei mai relevante și celei mai fiabile. Totuși, deoarece informațiile asupra naturii cheltuielilor sunt utile la estimarea viitoarelor fluxuri de trezorerie, se impune o prezentare suplimentară atunci când este utilizată metoda destinației cheltuielilor. La punctul 93, termenul "beneficiile angajaților" are același înțeles ca și în IAS 19 Beneficiile angajaților.

95. O entitate trebuie să prezinte, fie în situația veniturilor și a cheltuielilor sau în situația modificărilor capitalurilor proprii, fie în note, valoarea dividendelor recunoscute ca distribuiri către acționari în timpul perioadei și suma aferentă pe acțiune.