IAS 1 PREZENTAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE ~ Contabilitate

Situaţiile financiare cu scop general trebuie să ofere o imagine fidelă a rezultatelor şi poziţiei financiare a unei societăţi la sfârşitul exerciţiului financiar, oferind informaţii utile unei categorii largi de utilizatori. În funcţie de natura şi dimensiunea evenimentelor ce au loc între data bilanţului şi data la care sunt semnate situaţiile financiare, aceste tranzacţii pot fi, de asemenea, incluse în situaţiile financiare sau prezentate în notele la situaţiile financiare. Utilizatorii vor fi interesaţi să aibă acces la aceste informaţii deoarece deciziile pe care le iau cu privire la societatea respectivă sunt afectate de acestea.

Valorile ce trebuie incluse sau prezentate în situaţiile financiare cu scop general se stabilesc utilizându-se raţionamente profesionale. Aceste decizii vor fi fundamentate pe anumiţi factori ca de exemplu, cât de semnificative sunt informaţiile şi dacă acestea trebuie prezentate separat fie în bilanţ, fie în contul de profit şi pierderi, fie în notele la situaţiile financiare, precum şi cât de interesaţi sunt utilizatorii situaţiilor financiare să aibă acces la aceste informaţii, chiar dacă acestea pot să nu se refere la tranzacţii de valoare.

Este important să se înţeleagă:

a) principiile şi considerentele ce stau la baza politicilor contabile;

b) distincţia curent / imobilizat (pe termen lung) şi cum se aplică această distincţie la întocmirea bilanţului;

c) principalele prevederi ale IAS 1 în ceea ce priveşte întocmirea bilanţului şi a contului de profit şi pierdere;

d) ce informaţii trebuie prezentate în bilanţ şi în contul de profit şi pierdere şi / sau în notele la situaţiile financiare.

Principii contabile

IAS 1 cere prezentarea tuturor politicilor contabile semnificative care sunt utilizate la întocmirea situaţiilor financiare. De asemenea, indică unele principii care stau la baza tuturor aspectelor privind politica contabilă:

· Principiul continuităţii activităţii – situaţiile financiare trebuie întocmite pornind de la presupunerea că entitatea îşi va continua activitatea în viitor (mai puţin dacă acest lucru este în mod clar neadecvat, şi în această situaţie trebuie prezentate motivele pentru care entitatea nu poate să-şi continue activitatea pe baza principiului continuităţii activităţii).

· Principiul consecvenţei – modul de prezentare şi clasificare a diferitelor elemente din situaţiile financiare trebuie menţinut de la o perioadă la alta.

· Contabilitatea de angajamente – tranzacţiile şi evenimentele trebuie recunoscute atunci când acestea se produc (şi nu atunci când se primeşte sau se plăteşte numerarul) şi raportate în perioadele aferente.

· Pragul de semnificaţie – un element este semnificativ şi trebuie prezentat dacă poate influenţa deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situaţilor financiare.

· Cumularea / compensarea – fiecare element semnificativ trebuie prezentat în mod separat în situaţiile financiare: elementele semnificative nu trebuie cumulate sau compensate.

Acestea sunt discutate în continuare în paragrafele 23-37 din IAS 1 şi sunt în conformitate cu acele principii stabilite în secţiunea 5 din volumul de Reglementări contabile armonizate cu directiva a IV-a a CEE şi cu IAS.

Mai mult, acolo unde nu există cerinţe specifice ale IAS privind politica contabilă ce trebuie aplicată unui anumit element, conducerea trebuie să selecteze politicile contabile care să asigure faptul că situaţiile financiare oferă informaţii care sunt:

· relevante pentru nevoile decizionale ale utilizatorilor; şi

· credibile, în sensul că:

- reprezintă fidel rezultatele şi poziţia financiară a întreprinderii;

- reflectă substanţa economică a evenimentelor şi tranzacţiilor şi nu doar forma lor juridică;

- sunt neutre (adică nepărtinitoare);

- sunt prudente (adică estimarea valorilor incerte se face cu precauţie, astfel încât activele sau veniturile nu sunt supraevaluate, iar datoriile sau cheltuielile nu sunt subevaluate); şi

- sunt complete sub toate aspectele semnificative.

Enunţurile de mai sus sunt de asemenea în conformitate cu principiile enunţate în secţiunea 5 din volumul de Reglementări contabile armonizate cu directiva a IV-a a CEE şi cu IAS.

Bilanţ – distincţia curent /imobilizat (termen lung)

În conformitate cu IAS 1, întreprinderile trebuie să determine, pe baza naturii operaţiunilor pe care le desfăşoară, dacă să prezinte sau nu în bilanţ activele curente, activele imobilizate, datoriile curente şi cele pe termen lung, clasificate separat. Cu toate acestea, volumul de Reglementări contabile armonizate cu directiva a IV-a a CEE şi cu IAS cere ca acestea să fie clasificate şi raportate separat în bilanţ.

Trebuie notat faptul că, dacă există active sau datorii ce combină sume aşteptate a fi recuperate sau achitate atât înainte cât şi după 12 luni de la data bilanţului, valorile ce se aşteaptă a fi recuperate sau achitate după mai mult de 12 luni trebuie prezentate.

Active curente

În conformitate cu IAS 1 un activ este clasificat ca activ curent atunci când:

· se aşteaptă a fi realizat, sau este deţinut pentru consum sau vânzare, pe parcursul ciclului de exploatare normal al întreprinderii; sau

· este deţinut, în principal, în scopul comercializării sau pe termen scurt şi se aşteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului; sau

· reprezintă numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este restricţionată.

Ciclul de exploatare al unei întreprinderi reprezintă perioada de timp dintre momentul achiziţiei materiilor prime utilizate într-un proces de producţie şi momentul finalizării acestui proces în numerar.

În practică, toate stocurile, plăţile în avans pentru stocuri şi creanţele comerciale sunt, în mod normal, incluse în categoria activelor curente, chiar dacă nu se preconizează a fi realizate în termen de 12 luni de la data bilanţului. Dacă există creanţe şi stocuri ce nu se aşteaptă a fi realizate în termen de 12 luni de la data bilanţului, valoarea acestora trebuie prezentată separat. Aceasta este relevant, de exemplu, în cazul stocurilor de vinuri şi băuturi spirtoase, pentru care procesul de maturare este de lungă durată.

Aşa cum s-a menţionat mai sus, numerarul sau echivalentele de numerar a căror utilizare nu este restricţionată trebuie tratate ca active curente. Numerarul şi echivalentele de numerar a căror utilizare este restricţionată trebuie tratate ca active imobilizate.

Datorii curente

În conformitate cu IAS 1 o datorie este clasificată ca fiind curentă atunci când:

· se aşteaptă să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare al întreprinderii; sau

· este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanţului.

Tratamentul contabil

Principiul de bază este că activele curente trebuie evaluate, în mod normal, la minimul dintre cost şi valoarea realizabilă netă.

Activele imobilizate sunt, în mod normal, înregistrate la cost sau la valoarea reevaluată minus orice amortizare cumulată sau provizioane pentru depreciere. Amortizarea implică extinderea costului capitalului (sau a valorii reevaluate) a unui activ minus valoarea lui reziduală pe durata estimată de viaţă utilă.

Momentul recunoaşterii

Recunoaşterea iniţială are loc atunci când:

· este probabil că vor fi generate de sau către întreprindere beneficii economice viitoare asociate activului (sau datoriei); şi

· costul activului (sau datoriei) poate fi evaluat cu o certitudine rezonabilă.

Situaţii financiare

IAS 1 cere prezentarea următoarelor situaţii financiare:

Bilanţ;

Cont de profit şi pierdere;

Situaţia modificărilor capitalurilor proprii;

Situaţia fluxurilor de numerar; şi

Note explicative

Structura bilanţului, a contului de profit şi pierdere şi a situaţiei modificărilor capitalurilor proprii este reglementată de IAS 1 (vezi mai jos) şi de volumul de Reglementări contabile armonizate cu directiva a IV-a a CEE şi cu IAS. Situaţia fluxurilor de numerar este reglementată de IAS 7.

În situaţiile financiare trebuie prezentate cifre comparative pentru toate informaţiile numerice, mai puţin în cazul în care un IAS permite neprezentarea lor.

Bilanţul

Informaţii ce trebuie prezentate în bilanţ

IAS 1 prescrie minimul de elemente care trebuie să apară în bilanţ. Acestea sunt:

(a) imobilizări corporale

(b) active necorporale

(d) investiţii contabilizate utilizându-se metoda punerii în echivalenţă

(e) stocuri

(f) creanţe comerciale şi similare

(g) numerar şi echivalente de numerar

(h) datorii comerciale şi similare

(i) datorii şi active fiscale în conformitate cu IAS 12

(j) provizioane

(k) datorii pe termen lung purtătoare de dobândă

(l) interes minoritar (numai pentru situaţii financiare ale grupului)

(m) capital emis şi rezerve.

Conformitatea cu formatul de bilanţ stabilit în volumul de Reglementări contabile armonizate cu directiva a IV-a a CEE şi cu IAS va asigura în mod normal satisfacerea acestor cerinţe.

Informaţii ce trebuie prezentate în bilanţ sau în note

Raţionamentele privind prezentarea separată în bilanţ a altor elemente au la bază 3 criterii:

1 natura şi lichiditatea activelor precum şi pragul lor de semnificaţie
conducând la prezentarea separată a fondului comercial şi a activelor provenind din cheltuielile de dezvoltare, a activelor monetare şi nemonetare, precum şi a activelor curente şi a celor imobilizate.

2 funcţia activelor în cadrul întreprinderii
conducând la prezentarea separată a activelor financiare şi de exploatare, a stocurilor, a creanţelor, numerarului şi a echivalentelor de numerar.

3 suma, natura şi delimitarea în timp a datoriilor
conducând la prezentarea separată a datoriilor purtătoare şi nepurtătoare de dobândă şi a provizioanelor, clasificate în curente şi pe termen lung.

IAS 1 cere unei întreprinderi să prezinte alte subclasificări ale elementelor-rânduri prezentate într-o manieră corespunzătoare activităţii întreprinderii. Astfel de subclasificări posibile sunt discutate în paragraful 73 din IAS 1. De fapt, volumul de Reglementări contabile armonizate cu directiva a IV-a a CEE şi cu IAS cere prezentarea unor astfel de subclasificări.

IAS 1 cere subclasificări specifice pentru capitalul social: o întreprindere trebuie să prezinte în bilanţ sau în note, pentru fiecare clasă de capital social:

(a) numărul de acţiuni subscrise

(b) numărul de acţiuni emise şi vărsate integral şi emise dar nevărsate integral;

(d) o reconciliere a numărului de acţiuni existente la începutul şi la sfârşitul anului

(e) drepturile, preferinţele şi restricţiile ataşate clasei respective inclusiv restricţiile asupra repartizării dividendelor şi rambursării capitalului

(f) acţiunile în întreprindere deţinute de întreprinderea însăşi sau de filiale sau societăţi asociate ale întreprinderii, şi

(g) acţiunile rezervate pentru emitere în baza opţiunilor de conversie şi contractelor de vânzare, inclusiv termenele şi sumele.

Cont de profit şi pierdere

Informaţii ce trebuie prezentate în contul de profit şi pierdere

IAS 1 cere ca cel puţin următoarele elemente rânduri să fie incluse în contul de profit şi pierdere:

(a) venitul;

(b) rezultatele din activitatea de exploatare;

(d) partea din profituri şi pierderi aferentă întreprinderilor asociate şi asocierilor în participaţie contabilizată prin metoda punerii în echivalenţă;

(e) cheltuielile fiscale;

(f) profitul sau pierderea din activităţile curente;

(g) elemente extraordinare;

(h) interesul minoritar;

(i) profitul net sau pierderea netă a perioadei.

Alte elemente-rânduri, titluri şi subtotaluri să fie incluse în contul de profit şi pierdere dacă este necesar să se explice elementele de performanţă ale întreprinderii.

Conformitatea cu formatul contului de profit şi pierdere stabilit în volumul de Reglementări contabile armonizate cu directiva a IV-a a CEE şi cu IAS va asigura în mod normal satisfacerea acestor cerinţe.

Informaţii ce trebuie prezentate fie în contul de profit şi pierdere, fie în note

IAS 1 cere ca o întreprindere să prezinte fie în contul de profit şi pierdere, fie în note o analiză a cheltuielilor utilizând o clasificare bazată fie pe natura cheltuielilor, fie pe destinaţia lor în cadrul întreprinderii. Volumul de Reglementări contabile armonizate cu directiva a IV-a a CEE şi cu IAS cere ca această analiză să se facă în funcţie de natura cheltuielilor şi să fie inclusă în contul de profit şi pierdere. Conformitatea cu prevederile volumului de Reglementări contabile armonizate cu directiva a IV-a a CEE şi cu IAS va satisface în mod normal cerinţele IAS.

În note pot fi prezentate detalii suplimentare. De exemplu, art. 5.62 din Reglementările contabile armonizate cu directiva a IV-a a CEE şi cu IAS cere prezentarea următoarelor valori din contul de profit şi pierdere:

· chirii şi cheltuieli generate de contractele de leasing operaţional;

· onorarii de audit;

· profiturile şi pierderile generate de vânzarea sau cedarea imobilizărilor corporale.

Situaţia modificărilor capitalurilor proprii

Informaţii ce trebuie prezentate în situaţia modificărilor capitalurilor proprii

Atât IAS 1, cât şi Reglementările contabile armonizate cu directiva a IV-a a CEE şi cu IAS cer, ca minim, includerea în situaţia modificărilor capitalurilor proprii a următoarelor
elemente-rânduri:

(a) profitul net sau pierderea netă a perioadei;

(b) fiecare element de câştig sau pierdere recunoscut în mod direct în capitalurile proprii (permis în mod specific de alte IAS)

Informaţii ce trebuie prezentate fie în situaţia modificărilor capitalurilor proprii, fie în note

În plus, în situaţia modificărilor capitalurilor proprii sau în note trebuie prezentate următoarele:

(d) tranzacţiile de capital cu proprietarii sau distribuţiile către aceştia;

(e) soldul profitului cumulat sau pierderii cumulate la începutul şi la sfârşitul perioadei şi modificările pe parcursul perioadei; şi

(f) o reconciliere între valoarea contabilă a fiecărei clase de capitaluri proprii, prime de capital şi fiecare rezervă la începutul şi sfârşitul perioadei, cu prezentarea separată a fiecărei modificări apărute.

Aceste cerinţe pot fi satisfăcute prin utilizarea unui format pe coloane pentru situaţia modificărilor capitalurilor proprii, astfel încât să fie posibilă o reconciliere între soldurile iniţiale şi cele finale pentru fiecare element de capitaluri proprii.

Pentru reconcilierea capitalului acţionarilor cifrele agregate corespunzătoare punctelor (d), (e) şi (f) trebuie să satisfacă de asemenea cerinţele din Reglementările contabile armonizate cu directiva a IV-a a CEE şi cu IAS.

Contabilitate

sâmbătă, 12 februarie 2011