Inflaţia
În România, moneda naţională se devalorizează într-un ritm forte rapid. Când se contabilizează mişcările monedelor străine, este posibil să se raporteze mari diferenţe datorate variaţiei cursurilor de schimb. Cea mai mare parte a devalorizării leului va fi contabilizată conform IAS 29, Raportarea financiară în economiile hiperinflaţioniste, iar diferenţele datorate mişcărilor monedelor străine vor fi mult mai mici. Totuşi, având în vedere că principiile de conversie a monedelor străine sunt aceleaşi, chiar dacă se aplică IAS 29 sau nu, în scopul acestei prezentări, efectele IAS 29 vor fi ignorate.
Acoperirea împotriva riscului
IAS 21 nu se ocupă de acoperirea împotriva riscului de schimb valutar. Acest domeniu va fi acoperit în prezentarea referitoare la IAS 39, Instrumente financiare: recunoaştere şi evaluare.
Elemente esenţiale
Există trei cazuri de conversie a monedelor străine:
(a) Conversia tranzacţiilor în valută
(b) Conversia elementelor din bilanţ exprimate în valută
(c) Conversia operaţiunilor din străinătate
Conversia tranzacţiilor în valută
Tranzacţiile trebuie transformate din valută în lei la data la care este recunoscută tranzacţia, la cursul de schimb dat de BNR pentru ziua respectivă. Valoarea rezultată în lei este utilizată pentru a înregistra tranzacţia contabilă. Elementul esenţial este momentul în care este recunoscută tranzacţia.
Regulile referitoare la recunoaştere se găsesc în Volumul 2 al noilor reglementări contabile. Pe scurt, o tranzacţie este recunoscută în momentul în care există probabilitatea ca aceasta să genereze beneficii economice viitoare către sau dinspre întreprindere. Acest punct este dezvoltat în exemplele care urmează.
Conversia elementelor din bilanţ exprimate în valută
Elementele din bilanţ exprimate în valută trebuie transformate la data bilanţului (31 decembrie), la cursul de schimb cotat de BNR pentru ziua respectivă. În aproape toate situaţiile, diferenţele sunt înregistrate în contul de profit şi pierdere ca venituri sau cheltuieli. Exemple de asemenea active sunt instrumentele financiare exprimate în valută şi soldurile în valută ale numerarului. Mai jos sunt date câteva exemple ale situaţiilor excepţionale în care diferenţele nu sunt înregistrate în contul de profit şi pierdere ca venituri sau cheltuieli.
Conversia operaţiunilor din străinătate
Există două tipuri de operaţiuni externe:
· Operaţiuni din străinătate care sunt integrate operaţiunilor societăţii
· Entităţi externe.
Un exemplu de operaţiune din străinătate care este integrată operaţiunilor societăţii este un birou de vânzări dintr-o societate situată în străinătate care vinde un bun produs în România şi care trimite toate câştigurile societăţii din România. Toate tranzacţiile în care intră această entitate externă sunt tratate, din punctul de vedere al conversiei valutare, ca şi când acea societate ar fi intrat singură în tranzacţia respectivă. În aproape toate situaţiile, diferenţele de schimb rezultate sunt înregistrate în contul de profit şi pierdere ca venituri sau cheltuieli.
Un exemplu de entitate externă este o filială care îşi adună toate fondurile în respectiva ţară străină, produce şi vinde produsele tot în ţara străină şi trimite câştigurile în România. Investiţia societăţii în acea entitate va fi un activ nemonetar înregistrat în lei. Diferenţele de schimb ce rezultă sunt clasificate ca fiind capitaluri proprii şi nu se înregistrează în contul de profit şi pierdere ca venituri sau cheltuieli. Acest aspect se detaliază mai jos
În realitate, statutul unei operaţiuni din străinătate nu este chiar atât de clar. Trebuie folosit raţionamentul profesional pentru a se decide dacă o operaţiune din străinătate este integrată operaţiunilor societăţii-mamă sau este o entitate externă de sine stătătoare. Odată decis acest statut de către management, tratamentul trebuie aplicat cu consecvenţă, cu excepţia cazului în care schimbări structurale şi operaţionale solicită acest lucru.
Multe paragrafe din IAS 21 acoperă tratamentul diferenţelor de curs valutar apărute la consolidarea unei entităţi externe, în situaţiile financiare consolidate ale unei societăţi. Această secţiune specifică va fi acoperită de prezentările referitoare la consolidare.
Rezumatul elementelor esenţiale
1. Recunoaşterea unei tranzacţii.
2. Tratamentul elementelor bilanţiere exprimate în valută la sfârşitul exerciţiului financiar
3. Cazurile excepţionale în care diferenţele apărute din cursul de schimb valutar nu sunt înregistrate în contul de profit şi pierdere ca venituri sau cheltuieli.
4. Contabilitatea unei entităţi externe
Cerinţele de prezentare
IAS 21
42. O întreprindere trebuie să prezinte:
(a) valoarea diferenţelor de curs valutar incluse în profitul net sau pierderea netă a perioadei;
(b) diferenţele nete de curs valutar clasificate drept capitaluri proprii, ca o componentă separată a capitalurilor proprii şi o reconciliere a valorii diferenţelor de curs de acest tip la începutul şi la sfârşitul perioadei; şi
(c) valoarea diferenţelor de curs survenite în timpul perioadei, inclusă în valoarea contabilă a unui activ, în concordanţă cu tratamentul contabil alternativ din paragraful 21.
Toate cele de mai sus pot fi prezentate pe total (o singură valoare pentru (a), (b) şi (c)). Pentru prezentarea informaţiilor de la punctul (a) utilizarea unui cont va permite calcularea mai uşoară a valorii. Pentru prezentările de la (b) şi (c) va fi necesară identificarea fiecărei tranzacţii pentru a permite calcularea unei valori pe total. Totuşi, vor fi foarte puţine, sau chiar de loc, astfel de tranzacţii în orice an.
43. Când moneda de raportare este diferită de moneda ţării de domiciliu a întreprinderii, trebuie prezentat motivul pentru care se utilizează o monedă diferită. De asemenea, trebuie prezentat motivul oricărei schimbări a monedei de raportare.
Articolul 1.1 din Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE şi cu IAS interzice utilizarea altor monede. Această cerinţă de prezentare nu este aplicabilă.
44. Când are loc o modificare a clasificării unei operaţiuni importante din străinătate, întreprinderea trebuie să prezinte:
(a) natura modificării clasificării;
(b) motivul modificării;
(c) impactul schimbării de clasificare asupra capitalului acţionarilor; şi
(d) impactul asupra profitului net sau pierderii nete a fiecărei perioade anterioare prezentate dacă modificarea clasificării ar fi intervenit la începutul celei mai vechi perioade prezentate.
45. Întreprinderea trebuie să prezinte metoda selectată în concordanţă cu paragraful 33 pentru conversia diferenţei pozitive din achiziţie şi a ajustărilor în funcţie de valoarea justă survenită cu ocazia achiziţiei unei entităţi externe.
Cerinţa de prezentare prevăzută la paragraful 44 este extrem de rară şi nu va fi analizată aici. Articolul 45 se referă la consolidarea unei entităţi externe în situaţiile financiare ale unui grup. Acest lucru va fi acoperit de materialele prezentate pe marginea consolidării.
Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE şi cu IAS
1.1 Contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda naţională. Contabilitatea operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în moneda naţională, cât şi în valută. Pentru necesităţile proprii de informare, întreprinderile pot opta pentru întocmirea situaţiilor financiare şi într-o monedă stabilă (EURO, USD etc.).
Recunoaşterea unei tranzacţii
Paragraful 82 din Cadrul General stabileşte că un element care corespunde definiţiei unui element din cadrul situaţiilor financiare trebuie să fie recunoscut dacă există probabilitatea că orice beneficiu economic viitor aferent elementului va fi generat de sau către întreprindere.
Documente justificative şi momentul recunoaşterii tranzacţiilor în România.
Societăţile din România contabilizează tranzacţiile doar atunci când există un document justificativ al unei terţe părţi care susţine tranzacţia. În cazul în care se achiziţionează un activ dintr-o ţară străină, documentul justificativ care este adesea utilizat este documentul de transport ştampilat de autorităţile vamale.
După cum s-a menţionat mai sus, data recunoaşterii unei tranzacţii trebuie să fie data la care sunt transferate riscurile şi avantajele aferente dreptului de proprietate.
Exemplu
(a) Pe data de 15 octombrie, pe baza unui contract de cumpărare de combustibil, se stabileşte că societatea este responsabilă pentru transportul şi asigurarea bunurilor. Preţul a fost cotat ca “preţ la vedere pentru combustibil la data încărcării acestuia pe navă”. Contractul a fost semnat în momentul în care el a fost încărcat în cisterne. O parte din combustibil a fost folosit ca şi combustibil pentru navă.
Riscurile şi avantajele au fost transferate pe 15 oct.
(b) Pe 15 octombrie pe baza unui contract de cumpărare ce are ca obiect combustibil s-a stabilit că vânzătorul este responsabil pentru transportul şi asigurarea bunurilor. Preţul a fost cotat ca fiind “preţ la vedere pentru combustibil la data descărcării acestuia de pe navă în containerele societăţii”. Acest lucru s-a întâmplat după ce combustibilul a trecut prin vamă la data de 15 noiembrie. Până în momentul în care el a trecut de pe vas în containerele societăţii, vânzătorul a deţinut titlul de proprietate asupra uleiului.
Riscurile şi avantajele au fost transferate pe data de 15 noiembrie care este, de asemenea, şi data ştampilei vamale de pe documentele de transport.
Diferenţele dintre contractele prezentate la punctele (a) şi (b) sunt clare. În realitate, însă, contractele nu sunt chiar atât de explicite. Din nou se apelează la raţionamentul profesional pentru a se decide momentul în care trebuie transferate riscurile şi avantajele aferente dreptului de proprietate. Aspectele care trebuie luate în considerare atunci când se stabileşte care parte deţine riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate sunt:
· Care parte înregistrează o pierdere de pe urma distrugerii activului? Care parte suportă asigurarea activului?
· Care parte ar câştiga de pe urma creşterilor de preţ înregistrate pentru active similare / creşterilor preţurilor de piaţă pentru aceleaşi mărfuri?
Tratamentul tranzacţiilor exprimate în monedă străină
În situaţii rare, plata va fi efectuată în acelaşi timp cu recunoaşterea tranzacţiei, caz în care elementul este înregistrat în situaţiile financiare ale societăţii în lei, la cursul de schimb utilizat pentru a face plata. Totuşi, mai des, există o diferenţă temporală între data tranzacţiei şi data efectuării plăţii, ceea ce duce la apariţia unei diferenţe de curs valutar.
Exemplu
(a) O societate hotărăşte să achiziţioneze bunuri din SUA în valoare de 100.000$ pe data de 15 ianuarie 1999. La acea dată cursul de schimb era de 11.000 lei / 1$. Contractul a fost semnat pe data de 15 februarie 1999, când cursul de schimb era de 12.000 lei / 1$. Bunurile au fost recepţionate pe data de 15 martie 1999, moment în care cursul de schimb era de 13.000 lei / 1 $. Plata a fost efectuată pe data de 15 aprilie 1999, în dolari americani, la cursul de 14.000 lei / 1 $.
Pe baza acestui exemplu, trebuie testat dacă vreun beneficiu economic viitor aferent elementului va fi generat de sau către întreprindere. Acest test este determinat luându-se în considerare momentul în care riscurile şi beneficiile economice aferente dreptului de proprietate sunt transferate societăţii. Momentul transferării riscurilor şi avantajelor este determinat de condiţiile şi termenii contractului de cumpărare.
Este puţin probabil ca tranzacţia să fie recunoscută pe 15 ianuarie, deoarece vor exista dubii cu privire la executarea tranzacţiei, neexistând nici un contract oficial. Termenii contractuali se vor stabili la data la care sunt transferate riscurile şi avantajele.
Pentru exemplul de mai sus presupunem că riscurile şi avantajele au fost transferate pe 15 februarie. Aceasta este data la care trebuie recunoscută tranzacţia.
În practică, înregistrările contabile nu vor avea loc până pe data de 15 martie, când vor fi făcute următoarele înregistrări (valorile fiind bazate pe cursurile de schimb existente la momentul transferării către societate a riscurilor şi avantajelor)**
DB 301 Stocuri 1.200.000.000 lei
CR 401 Furnizori 1.200.000.000 lei
Pentru decontarea facturii pe data de 15 aprilie, se vor plăti băncii 1.400.000.000 pentru cumpărarea a 100.000 $. Înregistrările vor fi:
DB 401 Furnizori 1.200.000.000 lei
DB 665 Cheltuieli din diferenţe de curs valutar 200.000.000 lei
CR 5121 Conturi la bănci în lei 1.400.000.000 lei
**- Dacă data de recunoaştere a fost înainte de închiderea exerciţiului, iar data de înregistrare a fost după încheierea exerciţiului, trebuie acordată atenţie pentru a se garanta că situaţiile financiare anuale au fost ajustate cu scopul de a evidenţia bunurile aflate încă în tranzit, precum şi datoria către furnizor.
Unele societăţi ar putea cumpăra 100.000 $ odată cu apariţia obligaţiei de plată, fie cumpărând direct dolarii americani şi depozitându-i în bancă, fie făcând un contract la termen (forward). Dacă presupunem că societatea cumpără dolarii americani şi îi depozitează la bancă, atunci înregistrările contabile vor fi următoarele:
Pe data de 15 februarie valuta va fi cumpărată
DB 541 Acreditive 1.200.000.000 lei
CR 5121 Conturi la bănci în lei 1.200.000.000 lei
Pe data de 15 martie bunurile se vor contabiliza şi vor fi făcute următoarele înregistrări (valorile fiind bazate pe cursurile de schimb existente la momentul transferării către societate a riscurilor şi avantajelor):
DB 301 Stocuri 1.200.000.000 lei
CR 401 Furnizori 1.200.000.000 lei
pe 15 aprilie se vor face următoarele înregistrări contabile:
Conversia soldului în valută la cursul de schimb de la 15 aprilie:
DB 5121 Conturi la bănci în lei 1.400.000.000 lei
CR 541 Acreditive 1.200.000.000 lei
CR 765 Câştig din diferenţele de curs 200.000.000 lei
Plata furnizorului la cursul de schimb din 15 aprilie:
DB 401 Furnizori 1.200.000.000 lei
DB 665 Pierdere din diferenţele de curs 200.000.000 lei
CR 5121 Conturi la bănci în lei 1.200.000.000 lei
După cum se vede, înregistrările sunt echilibrate:
DB 401 Furnizori 1.200.000.000 lei
DB 665 Pierdere din diferenţele de curs 200.000.000 lei
CR 541 Acreditive 1.200.000.000
CR 765 Câştig din diferenţele de curs 200.000.000
Dacă o astfel de tranzacţie ar apărea la sfârşitul exerciţiului, suma în dolari din contul de Acreditive şi Furnizori ar trebui convertită la cursul de închidere pentru a putea fi inclusă în bilanţ. Diferenţele de curs valutar rezultate se echilibrează în contul de profit şi pierdere. În ceea ce priveşte regulile de acoperire împotriva riscului, este necesar să consultăm paragrafele 142 şi 153 din IAS 39.
Tratamentul elementelor de bilanţ exprimate în monedă străină la sfârşitul anului.
Cu excepţia tranzacţiilor la care se va face referire mai târziu, toate activele şi datoriile exprimate în monedă străină vor fi ajustate, astfel că valorile lor în lei din bilanţ reflectă cursul de schimb de la data bilanţului şi diferenţa transferată în contul de profit şi pierdere.
Exemple de active şi datorii care vor fi exprimate în monedă străină
Active Împrumuturi de încasat în valută
Instrumente financiare (cum ar fi acţiuni cotate la o bursa de valori din altă ţară)
Numerar în valută la bănci şi în casă
Clienţi în valută
Datorii Împrumuturi de rambursat în valută
Furnizori în valută
Toate soldurile vor fi convertite în lei la cursul de schimb stabilit de BNR la data bilanţului, iar diferenţele dintre vechea valoare în lei şi valoarea nou calculată va fi transferată în contul de profit şi pierdere. Conturile analitice individuale reprezentând fiecare element de activ sau de pasiv vor fi ajustate cu diferenţa de curs valutar.
Exemplu
O societate are în contul bancar nr. 1, 100.000 $ care au fost evaluaţi la 1.400.000.000 lei. În contul nr. 2, aceeaşi societate are 50.000 $ care au fost evaluaţi la 500.000.000 lei. Societatea are de încasat împrumuturi în lire turceşti în valoare de 1.000.000.000 de lire, evaluate la 500.000.000 lei. La 31 decembrie 1999, la sfârşitul anului, cursurile de schimb erau următoarele:
20.000 lei / 1 $
10 LT / 1 leu
| | Cont bancar nr. 1 | Cont bancar nr.2 | Împrumuturi în lire turceşti |
| Noua valoare în lei | 2.000.000.000 DB | 1.000.000.000.DB | 100.000.000.DB |
| Vechea valoare în lei | 1.400.000.000 DB | 500.000.000 DB | 500.000.000 DB |
| Diferenţe ce se vor transfera în contul de profit şi pierdere | 600.000.000 CR | 500.000.000 CR | 400.000.000 DB |
Rezultatul evidenţiat în contul de profit şi pierdere pentru sfârşitul acestui exerciţiu va fi de 700.000.000 pe credit, rezultând din 1.100.000.000 înregistrată în cont 765 şi 400.000.000 înregistrat în cont 665.
Cazuri excepţionale în care diferenţele apărute din conversia în monedă străină nu sunt înregistrate în contul de profit şi pierdere ca venit sau cheltuială
1. Diferenţe de curs valutar generate de împrumuturi acordate filialelor, etc.
Paragraful 17 din IAS 21 se aplică acelor valori de primit de la sau de plătit către o entitate externă în care societatea deţine o investiţie. Dacă, în fond, astfel de valori fac parte din investiţia netă într-o entitate externă, diferenţele de curs rezultate din conversia acestora la cursul de închidere trebuie înregistrate în capitaluri proprii şi nu în contul de profit şi pierdere.
Acest tratament se poate aplica acolo unde există dificultăţi legale sau tehnice cu privire la creşterea sau descreşterea valorii investiţiei în acţiunile entităţii externe, sau acolo unde, efectiv, este mai simplu să se majoreze investiţia prin finanţarea împrumutului. Această metodă se poate aplica creanţelor sau împrumuturilor pe termen lung, dar nu creanţelor şi plăţilor comerciale.
În cazul în care investiţia este, în final, cedată, câştigurile şi pierderile cumulate din diferenţe de curs valutar vor fi recunoscute ca venituri, respectiv cheltuieli.
2. Capitalizarea diferenţelor de curs valutar în costul unui activ
Paragraful 21 din IAS 21 prevede:
21. Diferenţele de curs valutar pot rezulta dintr-o devalorizare sau depreciere monetară accentuată, împotriva căreia nu se pot lua nici un fel de măsuri de acoperire a riscului şi care afectează datoriile ce nu pot fi decontate şi ce apar din achiziţia recentă a unui activ facturat în valută. Asemenea diferenţe de curs trebuie incluse în valoarea contabilă a activului respectiv, cu condiţia ca valoarea contabilă ajustată să nu depăşească minimul dintre costul de înlocuire şi suma recuperabilă prin vânzarea sau utilizarea activului.
Paragraful 23 din IAS 29 nu permite ca acest tratament contabil să fie urmat în cazul raportării de către întreprinderi în moneda unei economii hiperinflaţioniste.
În cazul contabilizării cursurilor de schimb valutar, un instrument de acoperire a riscului este un instrument financiar care va compensa devalorizarea unei monede faţă de o altă monedă. În practică, acest instrument îmbracă forma unui contract de cumpărare în viitor a unei valute în schimbul monedei naţionale (lei), la cursul de schimb curent (este vorba de un contract forward) sau se materializează în deţinerea de valută cu scopul de a onora viitoarele obligaţii în valută.
În România este puţin probabil că nu vor exista mijloace practice de acoperire împotriva riscurilor, fie prin cumpărarea unui contrat forward, fie cu ajutorul altei valute, astfel încât paragraful 21 nu se aplică aproape niciodată societăţilor din România.
Concluzie
Pentru tranzacţii normale, excluzând paragrafele referitoare la contabilitatea grupurilor, IAS 21 este clar şi uşor de implementat în România. Principalul aspect dificil este identificarea datei tranzacţiei. Ca în cazul celor mai multe aspecte dificile din IAS, acesta cere ca managementul să utilizeze raţionamentul profesional pentru a elabora un tratament care, în opinia lor, să conducă la prezentarea unei imagini fidele.
În cele mai multe cazuri, tratamentul contabil curent nu va aduce modificări între vechile şi noile reglementări contabile. Principalele diferenţe sunt:
1. Cerinţele de prezentare a informaţiilor conform noilor reglementări
2. Terminarea folosirii practicii utilizării unui singur eveniment pentru determinarea momentului în care a avut loc o tranzacţie, analizând mai degrabă substanţa economică a unui contract şi utilizând raţionamentul profesional
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu