IAS 36 DEPRECIEREA ACTIVELOR

Informaţii cu caracter general

Prezentările asupra IAS 16 şi IAS 38 au avut ca obiect modalităţile de recunoaştere şi de evaluare a imobilizărilor necorporale şi corporale. Pentru majoritatea activelor, odată ce au fost recunoscute, scăderea valorii lor în timp prin utilizarea în cadrul entităţii este compensată din cheltuielile anuale cu amortizarea. În plus, unele active, precum proprietăţile, pot fi reevaluate în mod regulat atunci valoarea lor a crescut astfel încât să se asigure faptul că în conturi este reflectată valoarea lor curentă.

Cu toate acestea, pot exista situaţii în care influenţe externe sau modificări în metodele de producţie din cadrul entităţii duc la scăderea valorii unui activ mult mai mult decât este recunoscut în cheltuielile anuale cu amortizarea. În acest caz, se spune că activul este depreciat.

IAS 36 tratează contabilitatea şi prezentările de informaţii necesare în cazul în care activele sunt depreciate. IAS 36 nu acoperă deprecierea stocurilor, a creanţelor privind impozitul amânat sau deprecierea celor mai multe din activele financiare, a căror recunoaştere şi  evaluare este tratată în alte standarde.

Standardul se referă şi la condiţiile care trebuie să existe înainte ca o pierdere din depreciere recunoscută în anii trecuţi să poată fi reluată. În orice caz, deoarece acesta va fi primul an de aplicare a standardului, prezentarea nu ia în considerare reluările, căci e puţin probabil ca entităţile să aibă constituite provizioane în acest scop în situaţiile financiare.

Pierderile din depreciere recunoscute sau reluate trebuie să fie tratate în conformitate cu cerinţele din IAS 36 şi nu conform tratamentului contabil de bază sau tratamentului contabil alternativ permis pentru alte modificări ale politicilor contabile ca, de exemplu, cele prezentate în IAS 8.

Spre deosebire de alte standarde, la prima adoptare, IAS 36 trebuie aplicat doar prospectiv. Standardul intră în vigoare pentru situaţiile financiare aferente perioadelor contabile cu începere de la 1 iulie 1999.

Recunoaştere

Standardul cere efectuarea unei revizuiri oricând există un indiciu că valoarea contabilă (valoarea netă înregistrată în contabilitate) a unui activ poate să fi scăzut sub valoarea recuperabilă.

O pierdere din depreciere trebuie recunoscută ori de câte ori valoarea contabilă depăşeşte valoarea recuperabilă adică, valoarea care ar trebui recuperată prin folosirea sau vânzarea activului. În acest caz, valoarea contabilă a activului este redusă la valoarea recuperabilă. Această reducere este cunoscută ca o pierdere din depreciere.

Deprecierea activelor înregistrate la cost

Pierderea din depreciere trebuie recunoscută imediat în contul de profit şi pierdere.

Deprecierea activelor înregistrate la valoarea reevaluată

Pierderea din depreciere trebuie tratată ca o scădere a reevaluării pentru activele înregistrate anterior la valoarea reevaluată. Prin urmare, pierderea din depreciere trebuie stabilită prin raportare la surplusul de reevaluare aferent deprecierii activelor. Acolo unde surplusul de reevaluare nu este suficient pentru a acoperi pierderea din depreciere, soldul rămas trebuie recunoscut în contul de profit şi pierdere.

Indicii pentru a stabili dacă un activ poate fi depreciat

La fiecare dată a bilanţului, o entitate trebui să evalueze dacă există vreun indiciu că deprecierea a avut loc.

Unde nu există astfel de indicii, atunci nici o altă cerinţă din IAS 36 nu mai trebuie aplicată.

Cu toate acestea, acolo unde există un indiciu că a avut loc o depreciere, entitatea trebuie să estimeze valoarea recuperabilă a activului. Paragraful 9 din standard oferă detalii despre principiile pe care entitatea trebuie să le ia în considerare când stabileşte dacă a avut loc sau nu o depreciere, dintre care unele sunt aduse în discuţie mai jos:

Surse externe de informaţii

·         o scădere semnificativă a valorii de piaţă a activului. Adică, valoarea sa a scăzut considerabil, mai mult decât era estimat datorită utilizării normale;

·         modificări semnificative cu efect negativ asupra entităţii, survenite în mediul tehnologic, economic, legislativ şi de piaţă în care societatea operează;

·         valoarea contabilă a activelor nete ale entităţii este mai mare decât capitalizarea ei pe piaţă.

Surse interne de informaţii

·         disponibilitatea dovezilor cu privire la uzura morală sau distrugerea fizică;

·         informaţii extrase din rapoartele interne că performanţa economică a activului este, sau va fi, mai slabă decât se estima, de exemplu, informaţii despre fluxul de numerar generat de activul respectiv.

Evaluare

O depreciere are loc atunci când valoarea contabilă a unui activ depăşeşte valoarea lui recuperabilă.

Valoarea recuperabilă a activului este dată de maximul dintre următoarele valori:

·         preţul net de vânzare al activului; şi

·         valoarea de utilizare.

Nu va fi întotdeauna necesar să se calculeze ambele cifre de mai sus. Atunci când una dintre ele pare a fi mai mare decât valoarea contabilă, atunci activul nu e depreciat, şi prin urmare nu e nevoie să se calculeze o altă cifră.

Preţul net de vânzare

Aceasta este valoarea primită din vânzarea unui activ într-o tranzacţie cu preţ determinat obiectiv, după deducerea oricăror costuri suplimentare directe aferente cedării. Astfel de costuri pot include costurile juridice şi costurile de deplasare a activului.

Cel mai bun exemplu pentru costul net de vânzare al unui activ este preţul obţinut într-o tranzacţie încheiată. În situaţia în care acest preţ nu este disponibil, atunci trebuie folosit preţul curent oferit prin licitaţie. În situaţia în care nici acesta nu este disponibil, pentru estimarea preţului net de vânzare trebuie folosit preţul celei mai recente tranzacţii similare, ceea ce demonstrează că nu s-au înregistrat modificări semnificative ale circumstanţelor economice între data tranzacţiei şi data la care este realizată estimarea.

Evident, pot apărea probleme în calcularea acestei cifre în cazul în care activul nu este tranzacţionat pe o piaţă activă. În acest caz, administratorii trebuie să-şi bazeze estimarea pe cele mai bune informaţii disponibile cu privire la valoarea pe care entitatea ar putea-o obţine într-o tranzacţie desfăşurată de bunăvoie, între părţi aflate în cunoştinţă de cauză şi în condiţii normale de concurenţă, la data bilanţului. Tranzacţiile recente pentru active similare din cadrul aceluiaşi sector de activitate pot furniza astfel de informaţii. Unde nu sunt disponibile astfel de informaţii, atunci valoarea recuperabilă a activului trebuie considerată a fi valoarea sa de utilizare.

Valoarea de utilizare

Aceasta este valoarea actualizată a fluxurilor viitoare de numerar estimate ce se aşteaptă să fie generate din utilizarea continuă a unui activ şi din cedarea lui la sfârşitul duratei de viaţă utilă, într-o tranzacţie în care preţul este determinat în mod obiectiv, după deducerea costurilor de cedare estimate. În practică, aceasta poate fi o cifră mult mai greu de calculat şi, prin urmare, acolo unde nu există indicii că valoarea de utilizare a unui activ depăşeşte semnificativ costul lui net de vânzare, atunci valoarea recuperabilă a activului poate fi considerată ca fiind costul său net de vânzare.

Rata de actualizare aplicată fluxurilor de numerar viitoare estimate trebuie să reflecte evaluarea pe piaţa curentă a valorii – timp a banilor şi riscurile specifice aferente activului. Prezentările asupra IAS 17 şi IAS 37 aduc în discuţie în detaliu calcularea ratei de actualizare.

Proiecţiile fluxurilor de numerar viitoare asociate activului trebuie să se bazeze pe ipoteze rezonabile şi admisibile ce reprezintă cea mai bună estimare a conducerii în privinţa condiţiilor viitoare ce vor afecta activul. Proiecţiile trebuie să se bazeze pe ultimele prognoze şi previziuni financiare şi trebuie să acopere o perioadă de maxim cinci ani, exceptând cazul în care este justificată o perioadă mai lungă.

Exemplu - deprecierea unui activ înregistrat la cost

O entitate a achiziţionat un activ în urmă cu doi ani. La acea dată, activul era revoluţionar şi a fost deosebit de util în procesul de producţie al entităţii. Activul este înregistrat la cost minus amortizarea cumulată şi valoarea lui contabilă la 31 decembrie 1999 este de 1.000 um. În ianuarie 2000, este lansat pe piaţă un alt produs care este mai bun decât cel anterior, ceea ce face ca primul activ în discuţie să fie considerat uzat moral. Entitatea cumpără activul îmbunătăţit pentru a-l utiliza în viitor. Prin urmare activul iniţial este uzat moral şi nu mai are valoare de utilizare. Ar putea fi vândut ca deşeu pentru suma de 300um. Valoarea recuperabilă a activului este deci mai mică decât valoarea lui contabilă, iar entitatea va recunoaşte o pierdere din depreciere de 700um în situaţiile financiare aferente exerciţiului financiar încheiat la 31 decembrie1999.

Exemplu - deprecierea activelor înregistrate la valoarea reevaluată

O entitate deţine un activ care a fost achiziţionat pentru suma de 2.000 um. Activul a fost reevaluat la 31 decembrie 1998 la 3.000 um. La 31 decembrie 1999, datorită modificărilor preţurilor de pe piaţă, activul mai valorează doar 1.500 um. Valoarea de utilizare poate fi considerată ca fiind aceeaşi cu preţul net de vânzare. Valoarea recuperabilă este deci mai mică decât valoarea contabilă.

Deoarece activul a fost reevaluat anterior, entitatea va relua mai întâi deprecierea în rezerva din reevaluare. Deprecierea totală este de 1.500 um, dar rezerva din reevaluare este de numai 1.000 um. Este deci insuficient pentru a acoperi valoarea totală a deprecierii. Societatea va recunoaşte, prin urmare, restul de 500 um în contul de profit şi pierdere de la data de 31 decembrie1999.

Reevaluarea duratei de viaţă utilă / valorii reziduale a unui activ depreciat

Când un activ este depreciat, acest lucru poate indica, de asemenea, că durata de viaţă utilă sau valoarea reziduală a activului necesită o revizuire. În cazul în care se realizează o revizuire a ambelor estimări, atunci deprecierea sau cheltuielile cu amortizarea pentru perioade contabile viitoare trebuie ajustate pentru a aloca sistematic valoarea contabilă revizuită a activului, mai puţin valoarea sa reziduală (dacă există), de-a lungul duratei de viaţă utilă rămase a activului.

Unităţi generatoare de numerar

În mod ideal, valoarea recuperabilă trebuie estimată pentru fiecare activ în parte. Cu toate acestea, unde există un indiciu că un activ ar putea fi depreciat, dar nu e posibil să se estimeze valoarea recuperabilă a activului individual, atunci entitatea trebuie să determine valoarea recuperabilă pentru unitatea generatoare de numerar căreia îi aparţine activul.

O unitate generatoare de numerar este cel mai mic grup identificabil de active care include activul şi care generează intrări de numerar din utilizarea continuă, intrări care sunt, în mare măsură, independente de intrările de numerar generate de alte active sau grupuri de active.

Nu va fi posibil să se determine valoarea recuperabilă a unui activ individual în cazul în care:

·         valoarea de utilizare a activului nu poate fi estimată ca o valoare apropriată a preţului său net de vânzare (de exemplu, dacă nu este posibil a se justifica folosirea preţului său net de vânzare ca o valoare apropiată de valoarea lui de utilizare); şi

·         activul nu generează intrări de numerar din utilizarea continuă, intrări care sunt în mare măsură independente de intrările de numerar din alte active. În astfel de cazuri, este posibil să se determine doar valoarea de utilizare, şi prin urmare valoarea recuperabilă, pentru unitatea generatoare de numerar a activului.

Identificarea unei unităţi generatoare de numerar

Identificarea unei unităţi generatoare de numerar va implica raţionament profesional. În identificarea unei unităţi generatoare de numerar, o entitate va trebui să ţină seama de un număr de factori. Următoarele exemple indică unele domenii ale raţionamentului profesional de care trebuie să ţină seama administratorii:

Calcularea valorii contabile a unei unităţi generatoare de numerar

Valoarea contabilă a unei unităţi generatoare de numerar trebuie determinată consecvent cu modul în care este determinată valoarea recuperabilă a unei unităţi generatoare de numerar.

Valoarea contabilă a unei unităţi generatoare de numerar:

·         include doar valoarea contabilă a acelor active care pot fi atribuite în mod direct, sau alocate pe o bază rezonabilă unităţii generatoare de numerar şi care vor genera viitoarele intrări de numerar estimate pentru determinarea valorii de utilizare a unităţii generatoare de numerar; şi

·         nu include valoarea contabilă a oricărei datorii recunoscute, cu excepţia cazului în care valoarea recuperabilă a unităţii generatoare de numerar nu poate fi determinată fără a ţine seama de această datorie.

Trebuie recunoscută o pierdere din depreciere atunci când valoarea contabilă a unităţii generatoare de numerar este mai mare decât valoarea ei recuperabilă. Pierderea trebuie alocată pentru a reduce valoarea contabilă a activelor unităţii în următoarea ordine:

·         mai întâi, fondului comercial alocat unităţii generatoare de numerar (dacă există); şi

·         apoi să se compare valoarea recuperabilă a unităţii generatoare de numerar cu valoarea contabilă, recunoscând o pierdere din depreciere unde este cazul.

Reducerile de mai sus trebuie să fie tratate ca pierderi din depreciere pentru active individuale, după cum s-a discutat anterior în prezentare. Dacă nu există un mod practic pentru a estima valoarea recuperabilă a fiecărui activ individual din unitatea generatoare de numerar, atunci standardul cere ca pierderea din depreciere să fie alocată între activele unităţii pe o bază arbitrară deoarece toate activele unităţii generatoare de numerar funcţionează împreună.

În cazul în care fondul comercial aferent unei unităţi generatoare de numerar a fost recunoscut în situaţiile financiare, societatea trebuie:

(a)   să facă un test “de la bază la vârf”, adică:

(i)            să identifice dacă valoarea contabilă a fondului comercial poate fi alocată unităţii generatoare de numerar pe o bază rezonabilă şi consecventă; şi

(ii)          apoi să compare valoarea recuperabilă a unităţii generatoare de numerar cu valoarea sa contabilă, recunoscând o pierdere din depreciere acolo unde este cazul.

Societatea trebuie să efectueze pasul (ii) al testului de mai sus chiar dacă valoarea contabilă a fondului comercial nu poate fi alocată rezonabil şi consecvent unităţii generatoare de numerar.

(b)  dacă la efectuarea testului “de la bază la vârf” societatea nu poate să aloce fondul comercial, rezonabil şi consecvent, unităţii generatoare de numerar, societatea trebuie să efectueze testul “de la vârf la bază”, adică:

(i)            să identifice cea mai mică unitate generatoare de numerar, care include unitatea generatoare de numerar aflată sub revizuire şi căreia i se poate aloca pe o bază rezonabilă şi consecventă valoarea contabilă a fondului comercial (unitatea “mai mare” generatoare de numerar); şi

(ii)          apoi să compare valoarea recuperabilă a unităţii “mai mari” generatoare de numerar cu valoarea ei contabilă şi, din nou, să recunoască orice pierdere din depreciere ce rezultă.

De asemenea, este posibil ca un activ individual dintr-o unitate generatoare de numerar să fie depreciat, dar să nu se recunoască nici o pierdere din depreciere. Aceasta va fi cazul în care unitatea generatoare de numerar, considerată ca şi întreg, nu este depreciată.

Exemplu

Un utilaj a suferit daune fizice, dar continuă să lucreze destul de eficient. Preţul net de vânzare al utilajului este mai mic decât valoarea lui contabilă. Utilajul nu generează fluxuri de numerar independente din utilizarea continuă. Cel mai mic grup identificabil de active care include utilajul şi generează fluxuri de numerar din utilizare continuă, independente în mare măsură de fluxurile de numerar din alte active, este linia de producţie din care face parte utilajul respectiv.

Valoarea recuperabilă a liniei de producţie arată că linia de producţie luată ca întreg nu este depreciată.

Ø  Ipoteza 1- prognozele şi previziunile întocmite de conducere arată că aceştia nu intenţionează să înlocuiască utilajul

Deci nu este posibil să se determine valoarea recuperabilă a utilajului considerat separat, de vreme ce valoarea de utilizare a acestuia:

(a)   poate diferi de preţul net de vânzare; şi

(b)  poate fi determinat numai pentru unitatea generatoare de numerar din care face parte.

Linia de producţie nu este depreciată, prin urmare nu este recunoscută nici o pierdere din depreciere pentru utilaj. În orice caz, poate fi necesar ca societatea să reevalueze perioada sau metoda de amortizare pentru utilajul în cauză.

Ø  ipoteze 2- prognozele şi previziunile arată că cei din conducere intenţionează să înlocuiască utilajul în viitorul apropiat. Utilajul existent va fi vândut când va fi cumpărat cel nou. Fluxurile de numerar din utilizarea continuă a utilajului până la vânzarea sa sunt neglijabile.

Valoarea de utilizare a utilajului poate fi estimată ca fiind apropiată de cea a preţului net de vânzare. Prin urmare, valoarea recuperabilă a utilajului poate fi determinată şi nu este dată nici o importanţă unităţii generatoare de numerar din care face parte acesta. De vreme ce preţul net de vânzare al utilajului este mai mic decât valoarea lui contabilă, în cazul utilajului este recunoscută o pierdere din depreciere.

Exemplu

La sfârşitul anului 1999, societatea TUV SA (TUV) achiziţionează societatea KLM SA (KLM) contra sumei de 1 milion de dolari. KLM a produs instalaţii în trei ţări.

Datele la sfârşitul anului 1999 sunt:

Sfârşitul anului 1999	Alocare a preţului de vânzare	Valoarea justă a activelor identificabile	Fondul comercial
	$	$	$
Activităţi în ţara A	300.000	200.000	100.000
Activităţi în ţara B	200.000	150.000	50.000
Activităţi în ţara C	500.000	350.000	150.000
TOTAL	1.000.000	700.000	300.000

Pentru activităţile din ţara A, TUV foloseşte metoda de amortizare liniară pe 15 ani, neanticipând o valoare reziduală.

În 2003, în ţara A este ales un nou guvern. Noul guvern votează o legislaţie care restricţionează, în mod special, exporturile produselor principale ale TUV. Ca urmare în viitorul apropiat, producţia TUV va scădea cu 40% .

Restricţionarea exportului şi scăderea producţiei cere ca TUV să estimeze valoarea recuperabilă a fondului comercial şi a activelor nete pentru activităţile desfăşurate în ţara A.

Unitatea generatoare de numerar pentru acestea o reprezintă activităţile din ţara A, de vreme ce nu poate fi identificat nici un flux de numerar independent pentru activele individuale.

Preţul net de vânzare al unităţii generatoare de numerar din ţara A (UGN-A) nu este determinabil, căci e puţin probabil ca să existe un cumpărător pregătit să cumpere toate activele acelei unităţi.

Pentru a determina valoarea de utilizare a UGN-A, TUV va trebui:

(a)   bazându-se pe cele mai recente previziuni şi prognoze financiare extrapolate pentru următorii 5 ani, să întocmească prognoze ale fluxurilor de numerar;

(b)  bazându-se pe scăderea ratelor de creştere, să estimeze fluxurile de numerar ce vor urma după această perioadă; şi

(c)   să selecteze o rată de actualizare pe care să o aplice fluxurilor de numerar. Această rată trebuie să reprezinte o rată înainte de impozitare care să reflecte evaluările pe piaţa curentă a valorii-timp a banilor şi ale riscurilor specifice al UGN-A.

Calcularea valorii de utilizare a UGN-A la sfârşitul anului 2003
Anul	Rate de creştere pe termen lung	Fluxuri de numerar viitoare	Factorul valorii actualizate pt. 15% rată de actualizare	Fluxuri de numerar viitoare actualizate
2004 (n=1)		230	0,86957	200
2005		253	0,75614	191
2006		273	0,65752	180
2007		290	0,57175	166
2008		304	0,49718	151
2009	3%	313	0,43233	135
2010	-2%	307	0,37594	115
2011	-6%	289	0,32690	94
2012	-15%	245	0,28426	70
2013	-25%	184	0,24719	45
2014	-67%	61	0,21494	13
Valoarea de utilizare				1.360

Valoare recuperabilă a UGN-A este de 1.360, fiind maximul dintre preţul net de vânzare (care nu poate fi determinat) şi valoarea de utilizare(1.360).

TUV compară valoarea recuperabilă cu valoarea contabilă şi recunoaşte în contul de profit şi pierdere o pierdere din depreciere imediată de 840um. Valoarea contabilă a fondului comercial ce aferent operaţiilor din ţara A este eliminată înainte de reducerea valorii contabile a altor active identificabile în cadrul UGN-A.

Calcularea şi alocarea pierderii din depreciere pentru  unitatea generatoare de numerar din ţara A  la sfârşitul anului 2003

sfârşitul anului 2003		Fond comercial			Active identifica- bile			Total
Cost istoric		1.000			2.000			3.000
Amortizare cumulată(2000 – 2003)	(	267	)	(	533	)	(	800	)
Valoare contabilă		733			1.467			2.200
Pierdere din depreciere	(	733	)	(	107	)	(	840	)
Valoarea contabilă după pierderea din depreciere		0			1.360			1.360

Componente ale fluxurilor de numerar viitoare estimate

·         proiecţii ale intrărilor de numerar din utilizarea continuă a activului

·         proiecţii ale ieşirilor de numerar necesare pentru a genera intrări de numerar din utilizarea continuă a activului, unde astfel de ieşiri de numerar pot fi direct atribuite sau alocate activului pe o bază rezonabilă şi consecventă; şi

·         fluxuri nete de numerar, dacă există, de primit sau datorate aferente cedării activului la sfârşitul duratei lui de viaţă utilă.

Fluxurile viitoare de numerar trebuie estimate pentru activul aflat în stare curentă; prin urmare nu trebuie să includă fluxurile viitoare de numerar estimate ce se aşteaptă a fi generate de:

·         o restructurare viitoare în care societatea nu e încă angajată (IAS 37 oferă instrucţiuni pentru aceste situaţii); sau

·         cheltuieli viitoare de capital care vor îmbunătăţi sau mări performanţele activului faţă de standardul de performanţă iniţial evaluat.

Prezentarea informaţiilor

Pentru fiecare clasă de active, situaţiile financiare trebuie să prezinte:

·         valoarea pierderilor din depreciere recunoscute în contul de profit şi pierdere în timpul perioadei şi elementele-rând din contul de profit şi pierderi în care acele pierderi din depreciere sunt incluse;

·         valoarea pierderilor din depreciere recunoscute direct în capitalurile proprii în timpul perioadei.

Dacă în timpul perioadei este recunoscută o pierdere din depreciere pentru un activ individual sau pentru o unitate generatoare de numerar şi aceasta este semnificativă pentru situaţiile financiare ale societăţii luată ca întreg, atunci societatea trebuie să prezinte:

(a)   evenimentele şi circumstanţele care au condus la recunoaşterea pierderii din depreciere;

(b)  valoarea pierderii din depreciere recunoscute;

(c)   pentru un activ individual:

(i)            natura activului; şi

(ii)          segmentul raportabil căruia îi aparţine activul, bazat pe formatul iniţial al societăţii;

(d)  pentru unitatea generatoare de numerar:

(i)            o descriere a unităţii generatoare de numerar;

(ii)          valoarea pierderii din depreciere recunoscute pentru clasa de active sau pentru segmentul raportabil căruia îi aparţine activul, bazat pe formatul iniţial al societăţii; şi

(iii)         dacă totalitatea activelor pentru identificarea unităţii generatoare de numerar s-a schimbat de la ultima estimare a valorii recuperabile a unităţii generatoare de numerar (dacă există), societatea trebuie să descrie modul curent şi cel trecut de totalizare a activelor şi motivele pentru schimbarea modului de identificare a unităţii generatoare de numerar;

(e)   dacă valoarea recuperabilă a activului este preţul lui net de vânzare sau valoarea de utilizare;

(f)   dacă valoarea recuperabilă a activului este preţul lui net de vânzare, baza folosită pentru a determina preţul net de vânzare (de ex. prin referire la o piaţă activă, sau prin altă metodă); şi

(g)   dacă valoarea de recuperare este valoarea de utilizare, rata (ratele) de actualizare folosite în estimarea curentă şi în cea anterioară (dacă există) a valorii de utilizare.

Acolo unde în timpul perioadei pierderile din depreciere recunoscute sunt semnificative, societatea trebuie să prezinte o scurtă descriere a:

·         principalelor clase de active afectate de recunoaşterea pierderii din depreciere pentru care nici una dintre informaţiile din ultima secţiune de mai sus nu a fost prezentată; şi

·         principalelor evenimente şi circumstanţe care au dus la recunoaşterea pierderii din depreciere pentru care nu a fost prezentată nici una dintre informaţiile din ultima secţiune de mai sus.

Prevederi tranzitorii

După cum s-a observat la începutul prezentării, IAS 36 trebuie aplicat numai pe o baza prospectivă. Aceasta datorită faptului că ar fi dificil să se determine retrospectiv care ar fi fost estimarea valorii recuperabile.

OMF 94/2001

Principalele cerinţe legate de pierderile din depreciere sunt conţinute în paragrafele 4.15 la 4.17, 5.15 la 5.19 şi 5.25 la 5.28.