IFRS 3 "COMBINĂRI DE ÎNTREPRINDERI"

Standardul Internaţional de Raportare Financiară 3

 Combinări de întreprinderi

IFRS 3 COMBINĂRI DE ÎNTREPRINDERI

INTRODUCERE

IN1 Standardul Internaţional de Raportare Financiară 3 Combinări de întreprinderi (IFRS 3)înlocuieşte IAS 22 Combinări de întreprinderi. IFRS înlocuieşte, de asemenea, următoarele Interpretări: • • • SIC-9 Combinări de întreprinderi – Clasificare fie ca achiziţii, fie ca uniuni de interese SIC–22 Combinări de întreprinderi – Ajustarea ulterioară a valorilor juste şi a fondului comercial raportate iniţial SIC–28 Combinări de întreprinderi – „Data schimbului” şi valoarea justă a instrumentelor de capital

Motive pentru emiterea IFRS

IN2 IAS 22 permitea contabilizarea combinărilor de întreprinderi prin utilizarea uneia dintre cele două metode: metoda punerii în comun sau metoda de achiziţie. Deşi IAS 22 restricţiona utilizarea metodei punerii în comun la combinările de întreprinderi clasificate ca uniuni de interese, analişti şi alţi utilizatori de situaţii financiare au arătat faptul că permiterea celor două metode de contabilizare pentru tranzacţii similare într-o mare măsură deteriora comparabilitatea situaţiilor financiare. Alţii au argumentat că solicitarea a mai mult decât o singură metodă de contabilizare pentru astfel de tranzacţii a stimulat structurarea acelor tranzacţii în scopul atingerii unui rezultat contabil dorit, dat fiind în special faptul că cele două metode produc rezultate destul de diferite. Aceşti factori, combinaţi cu interzicerea utilizării metodei punerii în comun în Australia, Canada şi Statele Unite ale Americii, au determinat Consiliul pentru Standardele Internaţionale de Contabilitate să examineze dacă, dat fiind că puţine combinaţii erau înţelese a fi contabilizate în conformitate cu IAS 22 utilizând metoda punerii în comun, ar fi avantajos pentru standardele internaţionale să coincidă cu cele din Australia şi America de Nord, interzicând, de asemenea, această metodă. Contabilitatea combinărilor de întreprinderi a variat în cadrul jurisdicţiilor şi din alte puncte de vedere. Acestea au inclus contabilitatea fondului comercial şi a imobilizărilor necorporale achiziţionate într-o combinare de întreprinderi, tratamentul oricărui surplus al interesului dobânditorului în valoarea justă a activelor nete identificabile achiziţionate, peste costul combinării de întreprinderi, şi recunoaşterea datoriilor asociate terminării sau reducerii activităţilor unei societăţi achiziţionate. Mai mult decât atât, IAS 22 conţinea o opţiune cu privire la cum ar putea fi aplicată metoda achiziţiei: activele identificabile achiziţionate şi datoriile asumate putea fi evaluate iniţial utilizând fie un tratament contabil de bază, fie un tratament alternativ permis. Tratamentul de bază avea ca rezultat evaluarea iniţială a activelor identificabile achiziţionate şi a datoriilor asumate la o combinare de valori juste (în limita interesului dobânditorului deţinut în dreptul de proprietate) şi valori contabile anterioare achiziţiei (în limita oricărui interes minoritar). Tratamentul alternativ permis avea drept rezultat evaluarea iniţială a activelor identificabile achiziţionate şi a datoriilor asumate la valorile juste ale acestora de la data achiziţiei. Consiliul consideră că a permite contabilizarea tranzacţiilor similare în maniere diferite deteriorează utilitatea informaţiilor furnizate utilizatorilor de situaţii financiare, deoarece atât comparabilitatea, cât şi credibilitatea sunt diminuate. Prin urmare, acest IFRS a fost emis cu scopul de a creşte calitatea contabilizării combinărilor de întreprinderi şi de a căuta convergenţa internaţională în acest sens, incluzând: (a). Metoda de contabilitate pentru combinările de întreprinderi; (b). Evaluarea iniţială a activelor identificabile achiziţionate şi a datoriilor şi datoriilor contingente asumate într-o combinare de întreprinderi; (c). Recunoaşterea datoriilor asociate terminării sau reducerii activităţilor unei societăţi achiziţionate; (d). Tratamentul oricărui surplus al interesului dobânditorului în valorile juste ale activelor nete identificabile achiziţionate, peste costul combinării; şi (e). Contabilitatea fondului comercial şi a imobilizărilor necorporale achiziţionate într-o combinare de întreprinderi.

STANDARD INTERNAŢIONAL DE RAPORTARE FINANCIARĂ MARTIE 2004

(c). Cere ca un dobânditor să evalueze costul unei combinări de întreprinderi ca sumă agregată a: valorilor juste, de la data achiziţiei, ale activelor date, datoriilor existente sau asumate şi instrumentelor de capital emise de dobânditor, în schimbul exercitării controlului asupra societăţii achiziţionate; plus orice costuri direct atribuibile combinării. (d). Cere ca un dobânditor să recunoască în mod distinct, la data achiziţiei, activele, datoriile şi datoriile contingente identificabile ale societăţii achiziţionate, care satisfac la acea dată următoarele criterii de recunoaştere, indiferent dacă ele au fost sau nu recunoscute anterior în situaţiile financiare ale societăţii achiziţionate: (i) În cazul unui activ care nu este o imobilizare necorporală, este probabil ca orice beneficii economice viitoare asociate acestuia să fie generate către dobânditor, iar valoarea justă a activului poate fi evaluată cu credibilitate; În cazul unei datorii care nu este o datorie contingentă, este probabil ca o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice să fie necesară pentru a stinge o obligaţie, iar valoarea justă a datoriei poate fi evaluată cu credibilitate; şi În cazul unei imobilizări necorporale sau al unei datorii contingente, valoarea justă a acesteia poate fi evaluată cu credibilitate.

(ii)

(iii)

(e). Cere ca activele, datoriile şi datoriile contingente identificabile care îndeplinesc criteriile de recunoaştere de mai sus să fie evaluate iniţial de către dobânditor la valorile juste de la data achiziţiei, indiferent de valoarea oricăror interese minoritare. (f). Cere ca fondul comercial achiziţionat într-o combinare de întreprinderi să fie recunoscut de către dobânditor ca activ începând cu data achiziţiei, să fie evaluat iniţial ca surplus al costului combinării de întreprinderi peste interesul dobânditorului în valoarea justă netă a activelor, datoriilor şi datoriilor contingente identificabile ale societăţii achiziţionate, recunoscute în conformitate cu punctul (d) de mai sus. (g). Interzice amortizarea fondului comercial achiziţionat într-o combinare de întreprinderi şi cere, în schimb, ca fondul comercial să fie testat pentru depreciere anual, sau chiar mai des, dacă evenimente sau modificări ale circumstanţelor indică faptul că activul ar putea fi depreciat, în conformitate cu IAS 36 Deprecierea activelor. (h). Cere ca dobânditorul să procedeze din nou la identificarea şi evaluarea activelor, datoriilor şi datoriilor contingente identificabile ale societăţii achiziţionate şi la evaluarea costului combinării de întreprinderi, dacă interesul dobânditorului în valoarea justă netă a elementelor recunoscute în conformitate cu punctul (d) de mai sus depăşeşte costul combinării. Orice diferenţă rămasă după această reevaluare trebuie recunoscută imediat de către dobânditor ca profit sau pierdere. (i). Cere prezentarea informaţiilor care permit utilizatorilor de situaţii financiare ale unei entităţi să evalueze natura şi efectul financiar al: (i) (ii) (iii) Combinărilor de întreprinderi care au avut loc în cursul perioadei; Combinărilor de întreprinderi care au avut loc după data bilanţului, dar înainte ca situaţiile financiare să fie autorizate în vederea depunerii; Unor combinări de întreprinderi care au avut loc în perioade anterioare.

(j). Cere prezentarea informaţiilor care permit utilizatorilor de situaţii financiare ale unei entităţi să evalueze modificările survenite pe parcursul perioadei în valoarea contabilă a fondului comercial.